Duceau cu ei o chitara
care lasa ?n seara
o umbra grea, triunghiulara.
Dupa aceea au inceput s? c?nte
si melodia a intins spre tine
bratele ei reci.
Melodia intindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit c?nd te-a-mbratisat
cu imbratisarea
pe care uneori ti-o da inserarea,
electric si-ntunecat.
Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.
C?nd mi-am ?ntors spre tine chipul
vazui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.
O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ti-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste m?na,
scheletul clipei strabatind eternul...
?? De Nichita Stanescu
| < Anterior | Urmator > |
|---|
